Acum cativa ani,fetita vecinilor termina primul an scolar si am fost si noi invitati la o expozitie la scoala. Invatatoarea ei a fost si a Ilincai si ne-a facut o reala placere sa revedem clasa unde a “studiat ” timp de 2 ani de zile. Scoala e obligatorie de la 4 ani iar primii 2 ani sunt ani de acomodare cu sistemul (clasa 0 de 2 ori).
La fiecare sfarsit de an nu exista o festivitate de premiere , iar invatatoarea organizeaza o expozitie cu tematica, un fel de “clasa deschisa” cu parintii iar copii sunt ghidul expozitiei pentru invitatii lor: parinti, prieteni, rude, cunostiinte. In acel an tema a fost circul.
Invatamantul elvetian in primii ani de scoala este activ, dinamic, cu implicarea maxima a copilului. Se fac multe activitati de lucru manual din : luturi, paste , vopseluri , din materiale reciclate.Copilul invata ce inseamna ordine, ce inseamna implicare, ce inseamna responsabilitate: este responsabil de hranirea animalului din clasa, este responsabil de colectarea obiectelor pierdute intr-o zi, de schimbarea calendarului, aranjarea cartilor, meteo etc (fiecare, prin rotatie, face de toate cate o saptamana).
Pentru ca sunt micuti si nu stiu inca sa citeasca , fiecaruia i se atribuie un semn, si asa isi recunosc locul de la vestiarul de pe hol.
Au organizate in clasa diferite locuri: de relaxare si lectura, de desen, pentru bricolaje, pentru joaca de-a familia.
Pe un tablou la intrare fiecare are un magnet cu semnul lui si daca vrea sa se duca intr-unul din aceeste locuri amenajate , trebuie sa isi mute magnetul in casuta desemnata locului. Locurile sunt limitate si asa se evita aglomeratia🙂
Expozitia a fost amuzanta si interesanta iar revederea cu invatatoarea placuta. Ca de fiecare data a venit impreuna cu familia ei- sotul si cei 3 copii- sa ne cunoastem si a organizat o masa invitandu-ne sa gustam ceva si sa ciocnim un pahar .
Seara am ajuns acasa si am cautat fotografiile de la expozitia Ilincai din 2010 , cu tema “Muzeul Dinozaurilor”.
Asa, si ce-i cu asta, o sa spuneti. Nimic. Mai nimic. Doar cateva idei:
-
Daca ai copil la scoala și te-ai plictisesti de serbarile clasice , incearcă sa-i propui invatatoarei ceva mai fain.
-
Dacă ai copil la școală și ți-ai dat și tu seama ca de fapt la serbare copilul nu are nici o bucurie, doar trebuie sa faca frumos în fața parinților, încearca sa schimbi asta. Poti sa propui sa alegeti o varianta plăcuta pentru toată lumea, cum ar fi de exemplu o petrecere, în care copiii sa se joace cum îi taie capul și parinții sa socializeze. Cam cum facem fiecare din noi pe la casele noastre.
De multe ori, ceea ce se vrea de fapt o serbare a copiilor, care s-ar presupune ca le aduce bucurie copiilor, se transforma într-un moment de mare orgoliu gonflat al unora, de mare plictiseala al altora și de mare dezamagire a copiilor. In loc sa vezi luminitele din ochii copiilor, cele atat de povestite pe blogurile si-n statusurile mamicesti de pe Instagram sau Facebook, vezi doar dezamagire si oboseala.
Valentina
Locuiesc în Neuchatel, Elvetia din 2009, impreuna cu sotul si fetita noastra. Scriu aici despre experiențele mele de roman din diaspora, de expat , despre viața mea de zi cu zi și despre cum imi cresc copilul. Nu intentionez sa dau sfaturi in privinta emigrarii si nu doresc sa nasc polemici asupra parerilor si opiniilor scrise aici. Spor la citit!
