Colici sau constipatie? Jurnal de plans la bebelusi.
Ieri am primit pe whatsup de la C (cumnata mea) un filmulet cu nepotica mea de doua saptamani plangand si intrebarea: Colici sau constipatie? Am stat o secunda sa imi aduc aminte de vremea cand era D bebelus. Era si constipat si avea si colici si nu imi aduc aminte decat faptul ca ne-am chinuit cu toate solutiile anticolici existente vreme de 2 luni si jumatate. Apoi nesomn si alaptat la cerere. M-au rascolit amintirile si chiar uitasem cum e.
Din experienta, cand bebe plange el incearca sa iti comunice ceva, poate ca iti spune “mami mi-e foame”, “mami, sunt obosit”, “mami, sunt constipat’’ si supremul “mami, ma doare’’☹. Mi-a fost greu la inceput sa identific fiecare plans. Imi facusem un mic ghid scris, un fel de jurnal( stateam acasa si ma vazusem dintr-o data fara taskuri😊) pe care as vrea sa il impartasesc cu voi si i-l voi da si lui C.
Mami, mi-e foame
– bebe cauta cu gurita in toate directiile, imita suptul, isi baga pumnuletii in gurita si incepe sa planga in momentul cand foamea devine de nesuportat. Si este un plans care suna ca o tuse si are un ritm constant. Dar sigur nu mai ajungeam la acest nivel de “scandal” cand incepusem sa ii recunosc semnele.
Mami, sunt obosit
– plansul de oboseala incepe incet si sacaitor si incet incet se transforma intr-un plans puternic insotit de miscari de manute si picioruse.
Si acum regula: e nevoie de rutina zilnica de seara inainte de culcare – baita, alaptare si patut, toate intr-un mediu calm pe fundal cu o muzica linistitoare. Pe primele doua le-am urmat cu sfintenie dar a treia regula…
Sfatuitorii in ale puericulturii spun ca este recomandat sa il pui pe bebe in patut cat inca este treaz si inainte de a fi prea obosit astfel incat sa se obisnuiasca sa adoarma pe cont propriu. Eu nu am reusit niciodata si nu pot sa dau sfaturi pentru ca totul se reduce la cum simti. Daca plangea nu puteam sa il las sa planga, imi inchipuiam ca plange pentru ca se simte singur…si neiubit. 😊 Imi pare rau acum ca nu l-am obisnuit pe D cu un doudou care sa intre in scena la ora somnului. Se spune ca face minuni si bebe nu se simte singur. Dar acum are 8 ani si e un barbatel in devenire, asa ca e tardiv.
Mami, sunt constipat
– plansul insotit de o inrosire a fetei lui D imi indica faptul ca era constipat. Aici am facut cum mi-a prescris pediatra lui. Ii cufundam funduletul in apa calda, il tineam in pozitie ghemuita cu genunchii stransi( stiti si voi, pozitia clasica 😊). Daca nu si nu…pediatra imi spunea ca la nevoie pot folosi supozitor cu glicerina pentru bebelusi. Si a mers.
Mami, ma doare
– Plansul incepe brusc si dureaza aproape doua ore. Si e un plans puternic, in functie de gradul de durere. Am cumparat tot ce gaseam pe atunci pe piata legat de colici. Ba chiar am comandat ceva de afara(din Anglia). Sa va spun tot ce am mai incercat pe langa potiuni : il tineam strans lipit de mine, il masam usor pe burtica in sensul acelor de ceasornic, ii miscam piciorusele imitand bicicleta presand pe burtica, ii puneam ceva cald pe burtica si ma rugam ca intre timp sa isi faca efectul substantele miraculoase. A…si incercam sa il alaptez inainte de a i se face foame pentru ca citisem ca daca inghite infometat intra si aer pe langa. Si bineinteles eliminarea gazelor din stomac dupa masa. Citisem ca se face acest lucru si in timpul mesei.
Zambesc cand citesc randurile scrise acum 8 ani. Toate eforturile de a-l tine pe D linistit si fericit, au meritat. O sa scot si cutia cu amintiri ca feeling-ul sa fie complet.
Sper sa va ajute,
Anca
