Prima zi de Scoala a Mea vs Prima zi de Scoala a Ei

Au trecut atatia ani de la prima mea zi de scoala, incat daca ma fortez sa imi amintesc banca sau colegii din clasa intai… ma simt batrana 🙂

Emotia primei zile de scoala “romaneasca” e tare placuta si profunda, iar cea de aici, elvetiana, cat se poate de ”neexistenta” ! Astazi la pranz am intrebat-o pe Ilinca daca isi aduce aminte prima ei zi de scoala, a ras si mi-a zis ca nu. E demult, 🙂 a trecut prea mult timp (9 ani). Sincer nici eu nu retin prea multe detalii.

Prima zi de scoala

Primisem cu 1 saptamana inainte o scrisoare cu numele scolii, al invatatoarei, cerintele: rucsac, pantofi de interior, un sort pentru activitati manuale si… cam atat. Imi aduc aminte ca era 17 august, aveam 4 ani jumate, am mers cu ea la scoala, am intrat in clasa, am facut cunostinta cu doamna, Corinne, si cam asta a fost. Fara flori, fara careu, fara discursuri, fara uniforma.

Acum, privind in urma la prima mea zi de scoala, nu as schimba nimic. Nici uniforma albastra cu patratele  cu sortulet, nici buchetul de garoafe si nici pe tovarasa invatatoare. Codite nu aveam ca am fost tunsa scurt, dar  imi facuse mama bentita crosetata cu pampoane albe, purtam strampi albi si pantofi noi.

Totul mirosea a nou. Cu cateva saptamani  inainte  cumparasem de la librarie rechizite, apoi am liniat caietele si le-am imbracat in coperti de plastic. A-propos de asta, aici nu exista coperti de plastic, cartile si caietele le invelesti in hartie de ambalaj cadou si pui o eticheta cu numele copilului pe ele.

Mai tineti minte primul vostru ghiozdan? In „epoca de aur” cumparai ce gaseai la librarie, daca gaseai, nu existau ca acum  modele colorate cu imprimeuri si personaje din desene animate. Eu nu am avut din clasa intai stilou chinezesc,  ai mei mi-au cumparat mai tarziu de la niste „cunoștințe”, pe sub mana, unul verde cu penita subțire, pe atunci credeam ca e de aur. 🙂

Careul scolii era plin de copii si parinti emotionati. Stateam in curte, curioasa si emotionata. S-a strigat numele fiecarui elev, cand mi-am auzit numele i-am dat buchetul de garoafe tovarsei mele si ea mi-a pus in piept un bobocel. Am fost la  clasa a 1-a E. Apoi am mers spre clasa, doi cate doi. Pe fiecare banca era asezat cate un Abecedar.

In spatele invatatoarei era o tabla mare si neagra pe care  era scris “Bine ati venit!”,  iar deasupra ei un tablou mare cu chipul conducatorului. Parintii au intrat si ei in clasa sa ne vada. Tot atunci, in prima zi, se stabileau in linii mari  treburile administrative: cand e prima sedinta cu parintii, in cadrul careia sigur se stabileau si obligatiile: cotele de maculatură, borcane şi fier vechi, fondul clasei si al scolii.

Din pacate, am putine poze din acele vremuri. Pe atunci, aparatele de fotografiat erau rare. In prima mea zi de scoala, imi aduc aminte ca, am fost la studioul foto si am stat la coada sa imi faca o poza. Imi pierdusem bococelul din piept si poza o am si acum… fara .

Cine ar fi crezut? Niciodata nu mi-am dat seama cate detalii am retinut… N-au trecut decat vreo 34 ani de la prima zi de scoala 🙂

Tu iti mai amintesti prima ta zi de scoala?

P.S. Poza este de la sfarsitul clasei a 1-a a Ilincai, aici asa se obisnuieste, la fiecare final de an se organizeaza o sedinta foto, nu la inceput. Fii-mea e cea cu foaia in mana.

 

Valentina,

Locuiesc în Neuchatel, Elvetia din 2009, impreuna cu sotul si fetita noastra. Scriu aici despre experiențele mele de roman din diaspora, de expat, despre viața mea de zi cu zi și despre cum imi cresc copilul. Nu intentionez sa dau sfaturi in privinta emigrarii si nu doresc sa nasc polemici asupra parerilor si opiniilor scrise aici. Spor la citit!

Lasă un răspuns