La dentist

La dentist

Cand se vorbeste despre dintisorii copilasilor din jurul meu, am intotdeauna un atac de vinovatie, pentru ca am citit ca “primii dinti ai bebelusului incep sa se formeze foarte devreme, chiar din timpul sarcinii. Deci ingrijirea dintilor copilului incepe mult inainte de nastere, cand este foarte important ca alimentatia mamei sa fie corecta si sa contina toate elementele necesare pentru ea si viitorul copil’’. Imediat ma gandesc…eu unde am gresit?

Baietelului meu i-au dintisorii la timpul potrivit, totul a decurs normal si frumos, pana intr-o zi cand au inceput sa se ingalbeneasca si sa se sfarame in bucatele mici ca de cascaval.

M-am speriat bineinteles si l-am programat la o clinica stomatologica special conceputa pentru copii. In primul rand eu aveam emotii. Am aflat ca sufera de o „demineralizare a smaltului”’ si ca in timp i se vor caria si mai rau si se va ajunge la complicatii daca nu intervenim. „Intervenim” a insemnat anestezie generala si obturatie de canal, pulpectomie(acum chiar citesc de pe fisa de atunci…avem dosar cu fise de tratatment). Asta se intampla cand D avea 2 ani.

20161111_101035_1479477111815_resized

Am repetat figura si anul trecut la 5 ani pentru ca si maselutele neaparute inca pe vremea primei interventii au fost afectate de ’’demineralizare’’. Aici au fost mai multe de facut dar nu intru in detalii. Ideea principala e ca trebuie periodic sa le facem control, in primul rand sa se obisnuiasca cu ideea de Stomatolog si in al doilea rand sa prevenim unele afectiuni chiar in stadiul lor incipient. Si ne spalam intr-una pe dinti, impreuna. Si am bagat sub perna dintisorii care i-au cazut si Zana Maseluta nu a intarziat sa isi faca prezenta a doua zi de dimineata cu un banut pentru o jucarie.

20161111_101019_1479477114210_resized

 

Dar revin, am un atac de vinovatie cand sunt cu el la aceste controale. Si pe langa asta mai am si intrebari pe care mi le pun.

Sunt dintisorii lui indeajuns de curati?

Se prinde cineva ca mai sarim cate o seara, pentru  ca in disperarea mea de a-l baga mai repede la somn pentru ca e tarziu, ii spun’’ hai ca te speli maine dimineata”?

Ca sa ma asigur ca nimeni nu are ce sa spuna, imi periez dintii cu disperare pana imi sangereaza gingiile si dintii mei sunt asa curati ca ’’poti sa mananci cu ei’’ 🙂 ..sau asa ceva, pentru ca bineinteles ca o mama cu dinti asa curati nu va fi niciodata trasa la raspundere ca isi va lasa copilul sa se culce o seara fara sa se spele pe dinti…Corect?

Daca va regasiti in acest articol, va rog sa veniti si voi cu povestile voastre, despre mamicie si indoieli si sentimente de vinovatie….

 

Cu drag,

Ank

Lasă un răspuns