Despre mine ca parinte
Incerc sa fiu o mama buna.
Incerc  sa nu tip, sa nu dau ordine, sa fiu rabdatoare.
Incerc…dar nu imi iese tot timpul.

Cand nu merge incerc sa indrept lucrurile fiind sincera cu mine si sa vad unde am gresit, asumandu-mi.

Cred in bunatate, cred in respect. Sunt pentru parenting neconditionat, il educ pe D in stilul asta. Imi respect copilul, ii respect dorintele, este un individ in miniatura cu trairi interioare ca si noi adultii, si fiecare gest, actiune a lui este controlata de o simtire interioara. Prin orice exteriorizare ‘’altfel” el incearca sa imi spuna ceva, chiar daca nu stie cum sa o spuna. Se bazeaza pe mine, stie ca in mine gaseste intotdeauna un sprijin real. Ne uitam unul la altul si stiu ca se simte in siguranta cand ii spun”hai sa vedem cum rezolvam problema pe care o ai”.

Incerc sa fiu intuitiva si sa nu reactionez la primul impuls, nu tip, nu amenint. Vin in intampinarea nevoilor lui,  intotdeauna luandu-l in foarte serios. Suna usor, credeti-ma ca uneori nu e asa, DAR MERITA!!!

Nu sunt nici pe departe un parinte perfect dar incerc.

Ank

Lasă un răspuns