Când haina contează mai mult decât omul ce-o poartă …

Afară era o vreme câinească, cu o ploaie măruntă ce-ţi intra prin toate oasele, cu un vânt rece şi tăios. Blestemam în gând motivele care mă scoseseră din casă pe o asemenea vreme. Norocul meu e că puteam privi prin parbriz nebunia de afară. Studiam feţele trecătorilor şi încercam să îmi imaginez crâmpeie din viaţa lor. Stăteam aşa, a prost cum se zice, şi judecam oamenii după mers, după cum erau îmbrăcaţi, după mimica feţei.

“Uite, beţivul, bani să-şi cumpere o pereche de pantofi nu are, dar pentru sticla aia ce o strânge cu atâta drag la piept a avut, sau măcar o umbrelă să-şi fi luat” îmi spuneam în gând. În timpul ăsta s-a împiedicat şi a căzut. Lumea trecea uitându-se cu scârbă la mototolul beţiv, cu haine ponosite şi ude, cu încălţările cu tălpi găurite. Preţ de câteva secunde a stat aşa, lungit pe asfaltul ud, apoi cu gesturi mecanice s-a ridicat în genunchi. În mâna stangă ţinea doar gâtul sticlei, atât îi mai rămăsese din preţioasa comoară ce cărase cu el. “Dumnezeu îţi dă, Dumnezeu îţi ia, fir-ar a dracului de băutură!” îmi zic, în timp ce continui să fiu un observator al lumii ce trece. Cumva însă nu-mi pot lua privirea de la el. Acum beţivul se zguduie într-un plâns isteric. Cu mâna dreaptă îşi dă părul pe spate, ridică ochii către cer şi, ca şi cum ar vrea să-L certe pe Dumnezeu pentru necazul lui, Îi arată gâtul sticlei sparte. Apoi face un gest de lehamite, lasă capul în pământ şi îşi continuă plânsul. O babă trece pe lângă el şi îi aruncă din vârful buzelor un “beţivule”, apoi pleacă scârbită în drumul ei. O mămică cu o fetiţă de vreo 4-5 anişori de mână, în timp ce trece pe lângă el, zmuceşte copila de ca şi cum ar vrea s-o depărteze cât mai mult de nenorocitul ce-şi plânge necazul.

După câţiva paşi, copila se smulge din mâna maică-sii şi se întoarce la beţiv. Se uită la el, stă un pic şi îi intinde acestuia umbreluţa:

Nu mai plânge! Uite, ia umbrela mea! Eu o să merg cu a mamei.

Vă mulţumesc, domniţă scumpă, dar eu, eu nu pot, că eu nu am ce să-ţi ofer. Se supără mămica ta şi, să nu răceşti, că tu eşti mică şi plăpândă, nu ca mine.

Mama se apropie de fetiţă, o ia de mână şi încearcă să îşi continue drumul, însă aceasta se smulge şi continuă nestingherită dialogul cu beţivul.

Eu am şi pelerină cu glugă. Umbrela o ţineam aşa, să am şi eu ca mama, umbrela mea. E a mea, mi-am luat-o din bănuţii strânşi de la bunica. Şi dacă e a mea, pot să ţi-o dau. Şi nu vreau nimic la schimb.

Bia, lasă pe domnul şi hai să mergem, că întârziem!

Dar mama, domnul nu are umbrelă, ploaia i-a intrat în ochi şi de-aia a căzut. Şi eu am căzut şi știu că te doare când cazi. Vrei să mai cadă o dată?

Bia te cheamă? Ce nume frumos ai! Îţi mulţumesc, Bia, dar ascultă mai bine pe mămica, eu mă descurc. Plus că eu nu am mai avut umbrelă şi nu ştiu să merg cu una. Mulţumesc, copil frumos, dar eu nu, eu ştiu aşa, cu capul gol.

Cum nu ai avut umbrelă niciodată? Nici când erai mic? Mama, trebuie să îi dau domnului umbrela, trebuie să aibă şi el odată şi odată umbrela lui.

Bia …

Mama, te rog, doar tu ai zis că dacă vreau păpuşa Barbie mi-o iei dacă sunt cuminte şi bună. Cuminte sunt mereu. Şi bunica a zis că un om bun ajută pe cel căzut şi nu cere nimic la schimb. Şi, pentru că sunt şi cuminte şi bună, cu ce bănuţi am strâns eu, cu ce îmi mai dă bunica, mai pui şi tu dacă poţi şi o luăm pe Barbie.

Bia! Lasă prostiile şi hai să mergem! Nu o să ne pierdem timpul cu toţi beţivii …

Fetiţa îşi puse îndârjită mâinile în sân. Se uita când la mama ei, când la beţiv. Era ceva ce nu pricepea, mintea ei de copil făcea pesemne alte legături faţă de noi, adulţii.

Copil frumos, ascultă pe mămica ta! Dumnezeu ştie că eşti cuminte, ascultătoare şi că ai un suflet bun! Să ştiţi, doamnă, eu nu sunt băut. Sunt doar bătut de soartă, dar băut nu sunt. În sticlă aveam ceai pentru baba mea, că ea nu mai poate umbla. Mi l-a dat arabul de la shaormerie că mai mătur, mai duc gunoiul, mai fac curat pe acolo. Acum, aia ne era toată mâncarea pe frigul ăsta: un ceai cald.

Fetiţa, cu un gest victorios, i-a înmânat bietului om umbreluţa.

Acum măcar nu o să-ţi mai intre apa în ochi şi nu o să mai cazi. Mai iei o sticlă de ceai şi acum o să fie bine. Mama, ştii, hai să nu mai mergem la McDonald`s! Mai bine îi cumpărăm lui un ceai.

Mă simţeam ruşinat de modul în care îl etichetasem pe bietul om. Mă simţeam ruşinat mai mult de lecţia de omenie predată de un nod de fetiţă. Cât de mult te pot înşela aparenţele! Cred însă că la fel de rău se simţea şi mama Biei, pentru că a scos portofelul şi i-a întins omului o hârtie de 50 lei.Să nu-i bei! Să pui lângă ceaiul ce-ai pierdut şi un ceva cald de mâncare. Dacă ne-ai minţit, e păcatul tău, dar măcar pentru gestul copilului, mă rog să-mi fi spus adevărul.

Nu beau, doamnă, săru`mâna! Nu mai beau, că băutura m-a făcut neom. Am pierdut tot ce aveam din cauza ei. Când m-am trezit din beţie, pierdusem deja tot ce agonisisem o viaţă. Acum încerc să mă dreg, dar e greu… Că lumea se uită la mine şi crede că sunt beţiv şi greu îmi găsesc de lucru, darăminte să găsesc o cămăruţă undeva. Acuma stăm din mila unor oameni la o ghenă de gunoi, uite acolo, la blocul ăla. Nu avem căldură, dar măcar nu stăm în ploaie.

Mă uitam interzis la dialogul de afară. La fel de interzisă rămăsese şi femeia. Mă uitam cu ochii umezi la scena ce se desfăşura în faţa mea, incapabil să reacţionez în vreun fel. Doar fetiţei îi râdeau ochii de o bucurie imensă. Ajutase un om, fusese la rândul ei un om bun. După câteva secunde şi-a luat mămica de mână şi a plecat fericită în drumul ei. Bătrânul, cu umbreluţa în mână, s-a ridicat greoi şi a plecat către shaormerie, probabil să-şi cumpere un ceai şi ceva de mâncare.

Incapabil să înţeleg ceea ce văzusem, am rămas ţintuit în scaunul maşinii, la adăpost de ploaia şi vântul de afară, până ce cei trei actori au dispărut. N-am mai căutat să îmi imaginez vieţile trecătorilor analizându-le hainele. Cum aş fi putut să o mai fac când eu, un “domn” în toate cele, primisem o lecţie usturătoare de omenie din partea unui nod de copil şi a unui boschetar?

Lasă un răspuns